Centrul de Promovare a Culturii de Securitate şi Organizaţia Stundeţilor din Universitatea de Vest Timişoara, în colaborare cu BitDefender şi Editura Tritonic a organizat, în perioada 11 mai 2009 – 7 iulie 2009, concursul de lucrări având ca tematică securitatea şi cultura de securitate – ABORDĂRI DIVERSE ÎN CULTURA DE SECURITATE.

Întrecerea a dorit să promoveze, să dezvolte şi să implementeze modele şi standarde de securitate comunitară şi individuală, în scopul creării şi dezvoltării unei culturi de securitate prin implicarea efectivă a indivizilor vizaţi, a societăţii civile şi a instituţiilor statului în educaţia de specialitate, cu participarea instituţiilor de învăţământ.

Lucrările participanţilor au trebuit să se încadrează în una din următoarele teme:

• securitate şi globalizare
• mass-media şi securitate
• securitate urbană
• terorism şi antiterorism
• securitate economică

Câştigătorii ediţiei 2009 sunt, după cum urmează:

Locul I: Romina POPESCU (Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, anul I, 2008-2009) – Securitate şi globalizare;

Locul II: Floarea DOMAN (Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, anul III, 2008-2009) – Securitate şi globalizare;

Locul III: Ina BONCALO (Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, anul I, 2008-2009) – Terorism şi antiterorism;

Locul IV: Cristina UNGUREANU (Relaţii Internaţionale – Studii Europene, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, anul III, 2008-2009) – Securitate şi globalizare;

Locul V: Larisa-Maria NĂDRAG (Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, anul I, 2008-2009) – Mass-media şi securitatea;

Câştigătorii vor primi o diplomă din partea CPCS şi o carte din literatura de specialitate oferită de Editura Tritonic. De asemenea, aceştia pot solicita un stagiu de practică de 30 până la 60 de zile în cadrul CPCS.

Va felicităm şi vă mulţumim pentru participare!

In perioada 15-17 Mai 2009, a avut loc la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din Bucureşti un seminar de arte marţiale pentru cadeţi şi practicanţi.

Seminarul a fost organizat în colaborare cu Clubul de Arte Marţiale "Budo Seishin" Bucureşti, şi a fost susţinut de Preşedintele "International Kobudo Federation", Maestrul Günter Painter din Austria, 6 Dan Kobukai Kobudo, 5 Dan Jujutsu.

Seminarul a constat în 3 antrenamente a câte 3 ore, două în ziua de Sâmbăta şi unul Duminica, pe parcursul cărora s-au predat mai multe tehnici de ju-jitsu şi de kobudo cu aplicare în autoapărare - apărarea faţă de atacuri cu baston şi cuţit, prize şi încenturări, precum şi tehnici specifice muncii de poliţie pe teren - tehnici de imobilizare, transport forţat şi de încătuşare, tehnici cu tonfa.

Pentru mai multe poze vă invităm să vizitaţi galeria foto.

Centrul de Promovare a Culturii de Securitate şi Organizaţia Stundeţilor din Universitatea de Vest Timişoara, în colaborare cu BitDefender şi Editura Tritonic organizează concursul de lucrări având ca tematică securitatea şi cultura de securitate, cu titlul "Abordări Diverse în Cultura de Securitate".

Regulament

• participanţii trebuie să fie studenţi/masteranzi în cadrul Universităţii de Vest din Timişoara
• lucrările trebuie să se încadreze în una din următoarele teme:
  • securitate şi globalizare
  • mass-media şi securitate
  • securitate urbană
  • terorism şi antiterorism
  • securitate economică
• lucrările în format electronic se pot trimite pe adrese de e-mail concurs[@]cpcs.ro, sau pot fi depuse la sediul OSUT (Universitatea de VEst, Bv. Vasile Pârvan, Nr. 4, Cam. 247, Etajul II)
• termenul de depunere al lucrărilor este 11 Iunie 2009
• anunţarea rezultatelor se va face pe 15 Iunie 2009
• vor fi premiate cele mai bune 3 lucrări, cu premii constând în
  • publicarea lucrărilor pe site-ul şi în revista CPCS
  • stagiu de practică pe durata verii în cadrul CPCS
  • licenţe BitDefender Total Security 2009
  • cărţi din partea Editurii Tritonic

Descarcă Regulamentul Complet

Organizatii Internationale - Uniunea Europeana

La 28 aprilie 1951, sase state europene semnau, la Paris, Tratatul prin care se puneau bazele primei Comunitati Europene (CECO). Crearea CECO a fost un asemenea succes incat, dupa citiva ani, s-a facut pasul urmator pe calea integrarii altor sectoare economice. In 1957, cele sase state au semnat Tratatul de la Roma, care instituia Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) - statele membre au decis desfiintarea barierelor comerciale si formarea "Pietei Comune". Citeste articolul

Scurt Istoric

Data de 9 mai a fost aleasă ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano, din 1985, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al Franţei, a propus Germaniei, vechi inamic al ţării sale, dar şi altor state, să contribuie la realizarea "unei solidarităţi de facto" şi să pună "bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii". Lua astfel sfârşit o lungă istorie de confruntări sângeroase şi se inaugura o nouă etapă în evoluţia continentului nostru, bazată nu pe forţă şi violenţă, ci pe cooperare economică şi armonizare legislativă. Dând curs apelului lui Robert Schuman, şase ţări - Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda - au semnat, la 18 aprilie 1951, Tratatul de la Paris privind prima dintre comunităţile europene, Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Ulterior, cele şase state au decis să edifice o comunitate economică, bazată pe libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor şi, în 1957, prin Tratatul de la Roma, au înfiinţat Comunitatea economică Europeană, precursoare a Uniunii Europene de astăzi.

Fiecare ţară care alege în mod democratic să adere la UE îşi însuşeşte valorile sale fundamentale de pace şi solidaritate. Uniunea Europeană este în slujba cetăţenilor săi, păstrînu-şi valorile, obiceiurile şi limba, acesştia ar trebui să se simtă în Europa ca acasă.

Decaraţia din 9 mai 1950

Robert Schuman: "Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice [...] Europa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care vor genera în primul rând o solidaritate de fapt. Alăturarea naţiunilor europene implică eliminarea opoziţiei seculare dintre Franţa şi Germania. Orice acţiune întreprinsă trebuie să aibă în vedere în primul rând aceste două ţări. În acest scop, guvernul francez propune ca măsuri imediate să fie întreprinse într-o direcţie concretă, dar decisivă.
Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaţii deschise şi altor state europene. Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federaţii europene şi va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniţiei de război, dar care au fost, în acelaşi timp, cele mai constante victime ale conflictelor.
Solidaritatea de producţie astfel stabilită va demonstra că orice război între Franţa şi Germania devine nu numai inimaginabil, ci şi imposibil din punct de vedere material. Înfiinţarea acestei unităţi de producţie puternice, deschisă tuturor ţărilor care doresc să colaboreze, va pune bazele reale ale unificării economice, angajându-se să le furnizeze tuturor ţărilor membre elementele principale ale producţiei industriale, în condiţii egale.
Această producţie va fi oferită lumii întregi, fără diferenţieri sau excepţii, pentru a contribui la creşterea nivelului de trai şi pentru a promova realizările paşnice. În acest mod se va realiza, simplu şi rapid, acea fuziune a intereselor care este indispensabilă pentru crearea unui sistem economic comun; aceasta ar putea fi piatra de temelie a unei comunităţi mai largi şi mai complexe reunind ţări aflate multă vreme în conflicte sângeroase […]."

Pe data de 8 mai, Mişcarea Internaţională a Crucii Roşii şi Semilunii Roşii împlineste 150 de ani. Reprezentând cea mai mare reţea din lume, Mişcarea Internaţională a Crucii Roşii şi Semilunii Roşii este alcătuită din Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie (CICR) şi 185 Societăţi Naţionale membre şi aproape 100 de milioane de voluntari.

In anul 2007, 201 milioane de persoane – sau o persoană din 33 de pe planetă – au fost afectate de dezastre naturale, reprezentând o creştere de 40 % faţă de 2006. Ca răspuns la aceasta, Federaţia Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie a sporit Fondul de Urgenţă pentru Dezastre de la 10 milioane de Franci elveţieni la 25 de milioane, pregătind mai mult personal internaţional şi regional pentru dezastre şi încheind parteneriate pentru a dezvolta informaţiile despre climă şi tehnologiile de avertizare timpurie. Tema de anul acesta a Crucii Rosii se refera la "Schimbarile climatice" si la numarul tot mai mare de persoane afectate de dezastrele natural.

Infiinţată în 1876, Crucea Roşie Română, membră a Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie si Semilună Roşie, este o organizaţie umanitară de interes naţional, bazată în principal pe voluntariat. Condusă în activitatea sa umanitară de Principiile Fundamentale ale Mişcării - Umanitate, Imparţialitate, Neutralitate, Independenţă, Voluntariat, Unitate, Universalitate – Crucea Roşie Română contribuie la alinarea şi prevenirea suferinţei sub toate formele, protejează sănătatea şi viaţa, asigură respectul faţă de demnitatea umană, fără a face nici o discriminare legata de naţionalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenenţă militară, socială sau politică. Principalele domenii de activitate sunt: pregatirea pentru intervenţie în caz de dezastre, educaţia pentru sănătate, difuzarea dreptului internaţional umanitar şi a valorilor umanitare.

Anul trecut în România, 1207 persoane şi 22 000 de hectare de teren din 605 localităţi au fost afectate de inundaţii, alunecări de teren sau înzăpeziri. Crucea Roşie Română a intervenit în 35 de judeţe cu ajutoare umanitare şi servicii specifice în caz de dezastre, în valoare de 4 121 674 RON.

Consiliul Europei este cea mai veche organizaţie politică a continentului, fiind înfiinţat în 1949. Acesta are 47 de state membre, un stat candidat (Belarus), şi a acordat statut de observator altor 5 state ( Vatican, Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia şi Mexic). Activităţile acestei oganizaţii se desfăşoară la Strasbourg (Franţa).

Consiliul Europei se deosebeşte de Uniunea Europeană a celor 27 de state, dar nicio ţară nu a aderat vreodată la Uniune înainte să adere la Consiliul Europei.

Organizare

Principalele organisme ale Consiliului Europei sunt: Comitetul Miniştrilor, alcătuit din cei 47 de miniştri ai afacerilor externe sau delegaţii lor permanenţi la Strasbourg (ambasadori / reprezentanţi permanenţi), este organismul cu putere de decizie al organizaţiei; Adunarea Parlamentară, care grupează 636 membri (318 reprezentanţi şi 318 de supleanţi) din cele 47 de parlamente naţionale; Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale, alcătuit din Camera Autorităţilor Locale şi Camera Regiunilor; un Secretariat general compus din 1800 de funcţionari şi condus din septembrie 2004 de către Secretarul General Terry Davis (Regatul Unit al Marii Britanii), fost vice-preşedinte al Adunării parlamentare şi fost preşedinte al grupului socialist din cadrul aceleiaşi adunări.

Obiective

Consiliul Europei a fost înfiinţat pentru a apăra drepturile omului, democraţia parlamentară şi supremaţia legii, pentru a dezvolta acorduri pe întregul continent în scopul standardizării practicile sociale şi juridice ale ţărilor membre, pentru a promova conştientizarea unei identităţi europene bazate pe valori împărtăşite şi care străbate diferite culturi.

Din 1989, principala sa sarcină a devenit să acţioneze ca o ancoră politică şi paznic al drepturilor omului pentru democraţiile post-comuniste din Europa, să asiste ţările Europei Centrale şi de Est în realizarea şi consolidarea reformelor politice, juridice şi economice, şi să furnizeze expertiză în domenii precum drepturile omului, democraţie locală, învăţământ, cultură şi mediu înconjurător.

Întâlnirea la nivel înalt a Consiliului Europei de la Viena, din octombrie 1993, a stabilit noi direcţii politice. Şefii de stat şi de guvern au atribuit Consiliului Europei rolul de paznic al securităţii democratice bazate pe drepturile omului, democraţie şi supremaţia legii. Securitatea democratică este un complement esenţial al securităţii militare şi o condiţie necesară pentru stabilitatea şi pacea continentului.

Cu ocazia celui de-al doilea Summit, care a avut loc la Strasbourg, în octombrie 1997, şefii de stat şi de guvern au adoptat un plan de acţiune pentru întărirea activităţii Consiliului Europei în patru domenii: democraţia şi drepturile omului, coeziunea socială, securitatea cetăţenilor, valorile democratice şi diversitatea culturală.

Cea de-a treia întâlnire la vârf a şefilor de stat şi de guvern, desfăşurată la Varşovia, pe 16 şi 17 mai 2005, s-a încheiat prin adoptarea unei declaraţii politice şi a unui plan de acţiune care au stabilit sarcinile principale ale Consiliului Europei pentru anii următori. Printre acestea se numără: promovarea valorilor fundamentale comune ale drepturilor omului, statului de drept şi democraţiei, întărirea securităţii cetăţenilor Europei, în principal prin combaterea terorismului, a crimei organizate şi a traficului de fiinţe umane, şi dezvoltarea colaborării cu alte organizaţii europene şi internaţionale.

Astăzi, organizaţia continuă să se extindă, asigurându-se în acelaşi timp că toţi membrii săi îşi respectă obligaţiile şi angajamentele pe care şi le-au asumat în momentul aderării.

Realizări

Sub egida Consiliului Europei s-au semnat 200 tratate sau convenţii europene cu putere de lege, multe dintre ele fiind deschise statelor nemembre, în domenii ca: drepturile omului, lupta împotriva crimei organizate, prevenirea torturii, protejarea datelor sau cooperarea culturală. De asemenea, Consiliul face recomandări guvernelor statelor membre care stabilesc principiile directoare din materie de: drept, sănătate, educaţie, cultură şi sport.

Consiliul Europei, Consiliul Uniunii Europene Şi Consiliul European

Acestea sunt trei organisme internaţionale distincte. Aşa cum am amintit mai devreme, Consiliul Europei este o organizaţie independentă de Uniunea Europeană, cu scopul declarat de a proteja drepturile omului şi de a susţine statul de drept şi democraţia, care numără 47 de membri cu drepturi depline şi 5 membri cu statut de observator. În ceea ce priveşte celelalte două Consilii, acestea sunt instituţii care fac parte din Uniunea Europeană: Consiliul UE (denumit şi Consiliul de Miniştri) care este alcătuit din miniştrii afacerilor externe sau din miniştrii de resort ai statelor membre ale Uniunii, şi care, împreună cu Parlamentul European, reprezintă legislativul UE, iar Consiliul European, alcătuit din şefii de stat şi de guvern ai statelor membre, asistaţi de miniştii lor de externe, care are ca scop, printre altele, direcţionarea politicilor construcţiei europene (revenindu-i deci atribuţiile de natură politică).

În 1993, pentru a atrage atenţia asupra importanţei libertăţii presei şi pentru a aduce aminte guvernelor despre îndatorirea lor de a respecta şi de a susţine libertatea de exprimare (articolul 19 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului), Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a hotărît ca data de 3 Mai sa reprezinte Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Data marchează Aniversarea Declaraţiei de la Windhoek, o declaraţie de principii ale presei libere creată de ziariştii Africani în 1991.

UNESCO marchează Ziua Mondială a Libertăţii Presei prin acordarea premiului UNESCO/Guillermo Cano World Freedom Press (premiul este numit dupa Guillermo Cano Isaza, un jurnalist Columbian care a fost asasinat in faţa birourilor ziarului El Espectador, în Bogota, la data de 17 Decembrie 1986), unui individ, unei organizaţii sau unei instituţii care a contribuit la promovarea libertăţii presei. Creat in 1997, premiul este oferit la recomandarea unui juriu independent format din 14 jurnalişti profesionişti. Numele sunt trimise prin intermediul unor ONG-uri regionale sau internaţionale care lucrează pentru libertatea presei.

Ziua Mondială A Libertăţii Presei in Romania

În anul 2000, in cadrul programului Freedom of Expression – FreeEx Romania, Agenţia de Monitorizare a Presei – AMP, în colaborare cu Asociaţia pentru Protejarea şi Promovarea Libertăţii de Exprimare (APPLE) şi Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) au iniţiat sarbătorirea Zilei Libertăţii Presei şi în România.

Acest eveniment a devenit unul anual şi este structura în două părţi:

• O conferinţă la care se dezbat probleme legate de libertatea presei;
• O petrecere dedicată ziariştilor.