Newsletter: Inscriere la Newsletter

organizatie ansambluri umane ordonate si ierarhizate in vederea cooperarii si coordonarii membrilor lor in anumite scopuri, cu caracteristici si moduri diferite de functionare; structura cu interdependenta limitata a membrilor , rationalitate limitata a comportamentelor si legitimitate limitata a scopurilor.

mai multi termeni...

Alatura-te Echipei CPCS

Avem nevoie de tine!
Membru sau doar voluntar, te asteptam sa te implici in proiectele şi activităţile noastre!

Acceseaza o serie de resurse extrem de utile in studiul culturii de securitate.

Telefon:
0748 022 805
0722 306 591
Email
fbicon twicon

Precursorii Studiilor de Securitate (2) | Niccolo Machiavelli (1469-1527) - ganditor politic si militar

Niccolo Machiavelli sa nascut la 03 mai 1469 in localitatea Firenze, in Italia. Incepand cu anul 1498 si pana in anul 1512 ocupa functia de Secretar in a doua Cancelarie a Republicii florentine. Atributiile sale principale erau problemele de politica externa dar si organizarea si supervizarea actiunilor militare, cu scopul de a asigura securitatea Republicii. Este inlaturat din functie in 1512 pe motive politice. Dupa aceasta perioada Machiavelli concepe marile sale opere: Principele ( il Principe ) scrisa intre 1513-1514 si publicata in italiana abia in 1532 , Discursurile (i Discorsi) scrisa intre 1515 si 1519 si Arta Razboiului (l Arte de la guerra ), singura opera aparuta antum in 1521.

Niccolo Machiavelli – Principele

Principele este structurat in 26 de capitole. In dedicatia de la inceputul scrierii, adresata catre Lorenzo de Medici, autorul ofera „ cheia” cartii sale – experienta lucrurilor moderne si cunoasterea celor antice. Diferenta intre Machiavelli si predecesorii sai este aceea ca el se opune imaginarii unor cetati si tipuri de conducere care nu au existat niciodata, promovand ca principiu al expunerilor sale – verita effettuale – adevarul realitatii.

In primele 11 capitole, Machiavelli realizeaza o tipologie a principatelor, cu accent pe cele noi. In capitolele 1 si 2 ale Principelui, Machiavelli supune atentiei cititorului termenii unor probleme importante. Prima problema este legata de posibila definire a stato – statului ca dominio - inteles ca putere si autoritate asupra oamenilor . A doua problema este distinctia intre principate - cu diferentele intre cele ereditare si cele noi - si republica.

In capitolul al 3-lea, ganditorul florentin discuta problema cuceririi si pastrarii principatelor noi. Pe scurt, dupa modul in care se ajunge la putere a fondatorului lor, principatele se clasifica astfel: principate mixte, detaliate in capitolele 3-5 - state care se alipesc la cele deja aflate in posesia principelui si principatele complet noi - cucerite de curand. Tot in acest capitol, Machiavelli subliniaza caracterul natural al dorintei de cucerire- acquistare – separand morala -crestina de actiunile ofensive bazate pe cunoasterea propriilor forte si a sanselor reale de succes.

Capitolele al 4-lea si al 5-lea fac distinctia intre diferitele tipologii de state - despotic sau liber - si necesitatea adaptarii tratamentului principelui atunci cand cucereste acele state, elementele forta si virtu fiind esentiale, precum si consideratii de ordin general despre modalitatile de gestionare a noilor cuceriri.

Capitolul al 6-lea prezinta exemplul fondatorilor de state sau al reformatorilor capabili, care avand o virtu deosebita si folosindu-se de fortuna au ajuns la o putere durabila. Puterea durabila nu este rezultanta unei sume de conjuncturi. Fortuna ofera ocaziile favorabile iar virtu se manifesta prin capacitatea de a profita de acestea, relatia dintre acestea fiind exprimate simplu astfel: succesul si durabilitatea actiunii sunt cu atat mai mari cu cat partea care revine valorii personale este mai mare, iar cea a fortunei este doar de a prezenta ocazia.

In al 7-lea capitol din Principele se afla unul din capetele de acuzare din cauza caruia Machiavelli a avut de suferit, mai precis istoria, declinul si explicatiile teoreticianului care il au ca subiect pe Cesare Borgia.

Machiavelli, in capitolele 9 si 11 trateaza in detaliu tipul de principat civil si cel ecleziastic-papal. Apoi prezinta modul in care principatele noi trebuie sa se apere contra dusmanilor externi.

In capitolele 12 – 14 se descriu metodele ofensive si defensive de cucerire si conservare a noilor principate. Capitolele 12 si 13 au subiect militar, reamintindu-ne de preocuparile si cunostintele lui Machiavelli, acesta explicand avantajele infiintarii, organizarii si folosirii armatelor proprii, in raport cu armatele de mercenari si auxiliare.

In capitolele 14 -23, Machiavelli pune problema comportamentului principelui, avand in vedere calitatile personale si educatia acestuia. Succesul politic al principelui trebuie sa se bazeze pe cucerirea puterii prin forta armelor, cu ajutorul fortunei , dar si prin pastrarea puterii cu ajutorul legilor si institutiilor necesare nou create. In continuare,virtutiile principelui cu valoare in plan politic, sunt enumerate detaliat si argumentate: generozitatea, libertatea, bunatatea si compasiunea, buna credinta si respectarea promisiunilor si pune accentul pe o virtu impresionanta, extrema. Apoi este adus in discutie si comportamentul individual al principelui, precum si strategiile necesare pentru pastrarea pozitiei sale dominante asupra supusilor sai – principelui ii sunt permise toate actiunile, bune sau rele, cu exceptia celor care pot ameninta soarta statului sau care pot submina puterea sa.

Capitolele 24 si 25 sunt o analiza a cauzelor slabiciunii principilor italieni si dezbat raportul dintre virtu – forta inascuta, calitatea personala si fortuna – forta transcendenta, de nestapanit. In ultimul capitol din Principele sunt expuse conditiile pentru ca un principe nou, asemanator cu cel descris de Machiavelli in lucrarea sa, sa puna in practica ideile de reorganizare a Italiei.

Stefan Lacatus,
Presedinte

Alte Articole

Mai multe materiale

RealStudio RoHost Real Project Solutions Fudoshin Martial Arts Editura Tritonic Tiger Protector