Newsletter: Inscriere la Newsletter

autoritate dreptul sau capacitatea, ori ambele, de a face propuneri sau de a da instructiuni, acceptate fara a recurge la persuasiune, negociere sau forta.

mai multi termeni...

Alatura-te Echipei CPCS

Avem nevoie de tine!
Membru sau doar voluntar, te asteptam sa te implici in proiectele şi activităţile noastre!

Acceseaza o serie de resurse extrem de utile in studiul culturii de securitate.

Telefon:
0748 022 805
0722 306 591
Email
fbicon twicon

Protectie si preventie

Ma gandeam zilele trecute, oarecum retrospectiv, la discutiile pe care le-am avut in ultimele luni cu diversi oameni pe tema culturii de securitate si a nebuloasei care se creeaza atunci cand discuti despre acest concept. Imi este, adeseori, dificil sa imi configurez discursul pentru a nu creea suspiciuni la pronuntarea cuvantului "securitate". Acest termen a dobandit conotatii de trista amintire in mintile noastre, ale tuturor, si asta datorita sistemului si oamenilor care au creat si mentinut acea institutie in perioada comunismului romanesc acerb.

Sigur ca aceasta identitate de termeni este unul din obstacolele pe care trebuie sa le depasim in intelegerea implicatiilor culturii de securitate, o misiune acceptata, de altfel. Desi traim intr-o lume care are constant nevoie de securitate, paremi-se ca noi - spun noi pentru ca aici traiesc- ne dorim ca lumea noastra sa fie sigura fara insa a fi necesar ca si noi sa facem ceva. Prezentul presupune, poate mai mult ca oricand, o dubla ipostaza a ceteanului: atat beneficiar cat si generator de securitate.

Configuratia de dupa 11 septembrie, intr-o lume in care bipolarismul a disparut iar amenintarile asimetrice sunt cele mai mari probleme ale comunitatii internationale, dublate in numeroase locuri din lume de conflicte inghetate si structuri statale fragile - “failed states” cum le numeste U.E - presupun, asa cum spuneam, o atitudine pro-activa, vigilenta, o stare de awareness continuu, fara a cadea intr- nefericita paranoia, pentru a ne prezerva si proteja modul de viata. Coborand din general in particularul romanesc constat cu uimire ca multi dintre noi uita ca Romania este membru NATO, UE sau ca la Kogalniceanu exista o baza americana. Toate aceste apartenente, desi extraordinar de fericite si generatoare de securitate la nivel statal, presupun in mod firesc si un revers al monedei.

Atunci cand te declari de partea cuiva per a contrario esti impotriva altcuiva. Iar cand te declari impotriva cuiva incepi sa ai riscuri, riscuri marite. Chiar daca terorismul nu e sustinut fatis de nici o tara, iar teroristii nu au un teritoriu delimitat si o fata cunoscuta pe care sa o asociezi cu “dusmanul” asta nu scade deloc pericolul, ci dimpotriva. Amortirea simtului civic este unul din cele mai mari pericole pentru un stat si una din cele mai mari brese pe care un individ sau un grup de indivizi dispusi sa comita acte de terorism le poate folosi pentru a-si duce la indeplinire scopurile. Cu cat vom fi mai constienti de pericolele prezentului cu atat mai mult vom fi in masura sa ne traim in continuare viata asa cum ne dorim sa o traim. Iar securitatea nu se refera doar la terorism, asa cum poate ar parea la o prima vedere.

Spre exemplu, desi in Romania cadrul legislativ in materie de prevenirea si salvarea vietilor, bunurilor si a mediului exista iar institutiile, in marea lor parte functioneaza eficient, totusi auzim periodic despre case, bunuri si vieti pierdute in diverse catastrofe naturale precum inundatii, alunecari de teren sau incendii. Desi toata lumea isi doreste sa fie in siguranta, totusi unii mai construiesc case pe maluri de ape, pe dealuri cunoscute ca fiind predispuse la alunecari de teren, sau vile la malul marii uitand cum Obeliscul din Costinesti a fost luat de ape. Aceasta inconstienta ii costa si ne costa.

Cultura de securitate, un concept vast de altfel, este o problema de civilizatie, de umanitate si nu in ultimul rand se supravietuire. A invata sa generezi securitate pentru tine si semenii tai este o conditie de normalitate a prezentului, imi permit eu sa cred. O societate care isi intelege si constientizeaza eficient menirea va fi si o societate unde securitatea porneste de la cetatean. Chiar daca statul trebuie sa dea, sa faca sau sa previna sa nu uitam ca un stat lipsit de cooperarea si implicarea cetenilor sai este un stat aproape handicapat. Cetateanul si societatea in ansamblul ei ar trebui sa fie cei care dau tonul, cei care impulsioneaza statul, prin mijloacele avute la indemana, sa deschida ochii si sa actioneze acolo unde comunitatea si mai ales interesul national, o cere.

Poate ca timpul si mai ales determinarea nascuta din constientizare ne vor determina sa depasim acea stare, exprimata atat de elocvent prin cuvintele dramaturgului: "Aşa e că pân-acu nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri."

Mihai Craciun,
Sef Birou Juridic

Alte Articole

Mai multe materiale

RealStudio RoHost Real Project Solutions Fudoshin Martial Arts Editura Tritonic Tiger Protector