Newsletter: Inscriere la Newsletter

cultura munca de educare a spiritului; dezvoltarea mentala si organizationala a societatii; complex de cunostinte, credinte, valori si obiceiuri; modalitati de difuzare a cunoasterii in societate.

mai multi termeni...

Alatura-te Echipei CPCS

Avem nevoie de tine!
Membru sau doar voluntar, te asteptam sa te implici in proiectele şi activităţile noastre!

Acceseaza o serie de resurse extrem de utile in studiul culturii de securitate.

Telefon:
0748 022 805
0722 306 591
Email
fbicon twicon

SECURITATE. De la universal către „Omul PESC”.

Legătura cea mai simplă dintre cele două concepte, pace şi securitate, este la îndemână a fi prezentată şi totuşi nu e atât de clară precum ar putea părea la prima vedere. Dacă pacea reală şi stabilă poate fi imaginată doar în lipsa unui conflict, securitatea apare ca o noţiune complexă şi controversată, încărcată cu valori adânc înrădăcinate în diferitele dimensiuni ale conştiinţei. De la individual până la planul universal, conceptul de securitate capătă o multitudine de aspecte, valenţe sau interpretări, scoate la suprafaţă noi ameninţări, inventează alte măsuri, presupune diferite abordări şi, paradoxal poate, sfidează orice logică umană. O singură trăsătură fundamentală nu se va schimba niciodată şi aceasta poate constitui oricând un punct de plecare spre a descoperi, defini, analiza şi redescoperi conceptul de securitate: filtrul conceptual de sorginte umană, subiectivă adesea.

În ciuda numeroaselor dezbateri, conceptul rămâne unul difuz, deseori folosit ca argument, premisă, scuză sau justificare pentru felurite atrocităţi politice sau strategice1, îndoielnic îndreptăţite. O stare de fapt ce nu poate fi analizată sau pricepută într-un gol cerebral sau practic, o noţiune profund umană, în niciun caz anistorică, lipsită de subiectivism sau universal valabilă. Făcând abstracţie de orice epistemiologie, metodologie sau ontologie, de toate şcolile de gândire, conceptul trebuie studiat şi priceput, prin excelenţă, prin abordarea umană, nefiind un concept fix, ci mai degrabă o noţiune referitoare la un lucru, la o stare sau la un întreg proces.

Pentru că noţiunea în sine nu poate fi analizată făcând abstracţie de schimbările de perspectivă şi apariţia ideilor proaspete. Natura ei are un răspuns simplu, prezentând-o ca o condiţie ori ipostază în care o entitate se poate simţi sigură de existenţa sa. De la sentimentul trăit de pasagerii zborurilor ce sfârşeau într-unul dintre cele două turnuri de la World Trade Center, la victimele, colaterale sau nu, tuturor războaielor şi până la “securitatea” următorului răsărit al oricărui individ, conceptul apare ca o problematică flexibilă. Securitate politică, militară, securitate financiară, securitate socială, economică, emoţională…universală, regională, naţională, locală, individuală…iată numai unele dintre perspectivele de abordare ale acestui fenomen! Se poate vorbi în orice fel despre securitate, însă este indicat a se ţine mereu cont de latura-i umană! Pentru că există oameni care sunt dispuşi să jertfească orice, timp, resurse, bani, uneori chiar şi viaţa pentru a asigura o astfel de stare de fapt!

În ultimii ani, se poate constata faptul că, mai ales în Europa Occidentală, are loc o revenire la discursul despre securitate, cu precădere în domeniul afacerilor societale şi interne. Multiplele referinţe prezente în dezbaterile academice şi politice privind o construcţie securitară de tip nou, care să facă o legătură între terorism, lupta împotriva drogurilor, imigrarea sau dreptul de azil la care se adaugă diversele aspecte mai sus enunţate ale termenului, au generat problematici noi în studiul conceptului de securitate. Prin excelenţă, înclinaţia şi interesul pentru procesele ce dau naştere chestiunilor de identitate culturală, etnică sau de sorginte publică, în mod tradiţional şi din oficiu percepute ca aspecte de afaceri interne, au concentrat interesul teoreticienilor şi practicienilor de pretutindeni. Waever, Buzan şi toţi ceilalţi trag o concluzie referitoare la noţiunea de securitate societală: această înfăţişare a securităţii nu este dispusă şi capabilă să evite „riscul” de a legitima o politică ce să nu aparţină statului, o politică de securitate privată. În raport cu aspectele teoretice ale securităţii, practica apare mult mai puţin variată. O scurtă trecere în revistă arată, în general, că practicienii continuă să vadă statul ca obiectul principal şi deseori unic al problematicii securităţii. Într-adevăr, statul este acela care trebuie să protejeze societatea şi, implicit atunci, putem aduce în discuţie sensibilele reacţii naţionaliste ori xenofobe.

Cu toate acestea, în ceea ce ne priveşte, ar trebui să protejăm tot ceea ce presupune securitatea unui larg grup social. Şi dacă acest lucru presupune vreun risc, am convingerea că este un risc pe care trebuie să ni-l asumăm!

BIBLIOGRAFIE STUDIATĂ:
David Baldwin, Neorealism and Neoliberalism: The contemporary debate, Columbia University Press, New York, 2003;
Luciana Alexandra Ghica şi Marian Zulean, Politica de securitate naţională – concepte, instituţii, procese, Polirom, Iaşi, 2007;
---
1 David Baldwin, Neorealism and Neoliberalism: The contemporary debate, Columbia University Press, New York, 2003;

Alexandru-Claudiu RÂŢĂ,
Sef Serviciu Relatii Internationale

Alte Articole

Mai multe materiale

RealStudio RoHost Real Project Solutions Fudoshin Martial Arts Editura Tritonic Tiger Protector